Picasso, fertilitatea duala

Mi s-a spus azi ca unele dintre desenele pe care le vazusem la Berlin nu mai sunt disponibile dupa o vizita nocturna a unor necunoscuti. Picasso si Matisse, in principal. Mi-a amintit de senzatia contradictorie avuta la plimbarea printre Picasso-uri (…) Intrasem avand in cap o interpretare usuratica a vietii-operei centrata pe imaginea incrucisarii trasaturilor feminine ale muzelor (urechea Olgai, ochii lui Marie-Therese) unei vieti duble (artist boem vs. pater familias de weekend) codate in cheia evolutiei volumelor in plan. Asta e, cartile bune nu raman asa bine conservate in memorie. De buna seama, asteptarile cuiva care vine cu interpretarea de acasa au fost prevazute

Remediu pentru lucrurile ce raman in cap

Am gasit cel mai potrivit remediu pentru lucrurile ce raman in cap cate o zi intreaga. Sunt lucrurile care raman in cap cu anii, iar frazeologia muzicala e doar cel mai la indemana mediu in care le testez. S-ar putea sa aiba un efect si asupra durerilor de cap, iar despre aplicabilitatea in largi proiecte de inginerie sociala nici nu indraznesc sa visez.

I’m thinkin’ about my doorbell
When ya gonna ring it, when ya gonna ring it

Lucruri care raman in cap cate o zi intreaga

Curios cum ramane cateodata un cantecel in cap si nu se da dus nici cu biciul nici cu zaharelul. Sing along:

you stole the sun/ straight from my heart/ from my heart/ from my heart
with no excuses/ just fell apart/ fell apart/ fell apart
no, you won`t make a mess of me/ mess of me/ mess of me…